Pictura pe portelan (partea a II-a)

Pictura pe portelan

A aparut la mijlocul secolului al 19-lea in Germania pe placi de portelan de forma ovala, constituind astfel un minunat cadou. Autori cunoscuti: Wagner, Sitzerf, Asti, Kiesel, N.Sichel.

VACANTA ACASA

In aceasta vara am avut privilegiul de a petrece doua luni cu familia mea. Poate ca o sa va intrebati in sinea voastra: ce mare lucru? Toti avem o familie si ne petrecem vacantele cu ea! Cu mine este putin diferit... Familia mea este la aproximativ 700 km distanta de mine. De 20 de ani nu am mai petrecut atat de mult timp cu familia mea, in casa parintilor mei! Acum ma intreb: Oare de ce? De ce nu am reusit sa imi fac timp? Nu stiu.... Poate ca am uitat ce liniste sufleteasca imi ofera aceste locuri!

Uitate de lume, pe poteci stiute numai de ele, ratecesc in liniste, precum niste umbre, cateva maicute. Imi dau seama ca toate aceste poteci duc la Biserica... 

O biserica mare, alba, care parca sfredeleste cerul albastru, sfidand eternitatea. Este Manastirea Varatec. 

"Manastirea Varatec, unul dintre cele mai cunoscute si mai vizitate monumente ale judetului Neamt, este situata intr-o mica depresiune de la poalele muntilor, adapostita de culmea Dealul Mare, la o altitudine care nu depaseste 460 m. Printre ctitorii acestui asezamant nu aflam nici nume voievodale si nici pe cele ale unor mari dregatori ai tarii. Manastirea a luat fiinta in 1781-1785 prin osardia maicii starete Olimpiada (fiica unui preot din Iasi), la sfatul renumitului staret Paisie Velicikovski de la manastirea Neamt si cu binecuvantarea Mitropolitului Gavriil Calimachi."( http://www.manastireavaratec.ro/)

Am admirat in liniste aceste locuri... Poate am rosit privind spre mainile acestor femei care au construit o oaza in desert....Am plecat capul in liniste si am promis sa ma intorc curand.....

Calugarita este matusa mea...

Carlo Dolci (1616 - 1686), Italian painter

Lasă-mă…

Ştiu… 
Dar lasă-mă să trăiesc în colivia mea 
şi să înfloresc cu propriile vise 
din care mi-am construit palat 
şi cu care mă hrănesc! 
Lasă-mă să privesc zorii 
şi apusurile violet 
lacurile cu nuferi 
şi brazii plângînd sub zăpezi… 

Lasă-mă… 
vreau să exist doar prin suflet 
fără să descopăr 
realităţi efemere… 

Ştiu… 
Dar de ce nu mă laşi închisă 
în propria-mi visare 
căci oricum tu nu înţelegi 
frica ce mă cuprinde 
atunci cînd va trebui 
să păşesc în necunoscut? 

Emotie de toamna

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

Nichita Stanescu

Frantisek Brunner Dvorak (Franz Dvorak), 1862-1927