Carlo Dolci (1616 - 1686), Italian painter

Lasă-mă…

Ştiu… 
Dar lasă-mă să trăiesc în colivia mea 
şi să înfloresc cu propriile vise 
din care mi-am construit palat 
şi cu care mă hrănesc! 
Lasă-mă să privesc zorii 
şi apusurile violet 
lacurile cu nuferi 
şi brazii plângînd sub zăpezi… 

Lasă-mă… 
vreau să exist doar prin suflet 
fără să descopăr 
realităţi efemere… 

Ştiu… 
Dar de ce nu mă laşi închisă 
în propria-mi visare 
căci oricum tu nu înţelegi 
frica ce mă cuprinde 
atunci cînd va trebui 
să păşesc în necunoscut? 

Emotie de toamna

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

Nichita Stanescu

Frantisek Brunner Dvorak (Franz Dvorak), 1862-1927

Implinire

Să culegi zborul unei păsări

de pe cerul albastru,

să-l strângi într-un pumn cald

şi să zbori…

să culegi susurul unei ape

să-l pui în propria inimă

şi să cânţi…

să culegi cuvinte

şi să vorbeşti cu cărţile

despre sublimul infinit…

să pui lumina unei stele

în sufletul tău

şi să luminezi cărări întunecate…

s-aduni seva pamântului

şi să învii anii

tinereţii pierdute…